Obiceiuri botez

Sfânta Taină a Botezului reprezintă renaşterea din Apă şi din Duh la viaţa cea adevărată în Christos, ştergându-se astfel urmările păcatului strămoşesc. Cel botezat devine membru al Bisericii, iar botezul se săvârşeşte de către preot,  prin întreita scufundare în apă, în numele Sfintei Treimi.

Dreptul de a săvârşi botezul îl are doar preotul sau episcopul, însă sunt şi situaţii limită, în care orice creştin poate boteza rostind formularea sfântă a Botezului „Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”. Dacă momentul dificil care a condus la acest Botez  trece, preotul va completa slujba de botez, după rânduiala obişnuită, de la cufundare înainte.

Am moştenit din  tradiţia noastră populară o serie de obiceiuri botez, parte dintre ele interesante şi impresionante, parte dintre ele aducând o încărcătură care nu are nicio legătură cu concepţia creştină. Toate aceste obiceiuri au la bază dorinţa părinţilor şi a naşilor de a asigura celui mic abia venit pe lume, un drum lin, plin de noroc şi iubire, în lumea în care a venit.

Societatea tuturor timpurilor a căutat permanent tipare prin care să aprenteze destine şi a fost convinsă de faptul că prin respectarea anumitor ritualuri şi reguli nescrise, viaţa copilului va fi plină  de noroc, sănătate, iubire  şi belşug.

Pentru botezul copiilor nu există zile sau ore indicate. Obiceiurile de botez moştenite şi modificate pe parcursul anilor,  atestă faptul că botezul  se poate săvârşi începând cu a opta zi de la naştere, însă datorită faptului că primele 40 de zile de la naştere sunt delicate atât pentru mamă, cât şi pentru copil, s-a adoptat obiceiul de a se face botezul începând cu a şasea  săptămână de la naştere. Preoţii recomandă ca botezarea copilului să aibă loc la o vârstă fragedă, maxim două-trei luni, să nu se aştepte până când acesta mai creşte.

Botezul se poate săvârşi în orice zi a anului, fără petrecere. Însă cum acesta este un prilej de bucurie şi de întâlnire între prieteni şi rude, în mod normal orice botez este urmat de o petrecere, fapt ce impune anumite restricţii în alegerea datei pentru Botez, restricţii dictate de evenimentele bisericeşti şi de sărbătorile parcurse pe durata unui an. Preotul care urmează a săvârşi botezul, va ghida cel mai bine în vederea stabilirii celui mai bun moment pentru alegerea datei.

Îmbinându-se taina sfântă a botezului,  obiceiurile bisericeşti şi  dorinţa omului de a chema binele spre copilul botezat, împletindu-se vechiul cu noul şi modernul,  au luat naştere o serie de obiceiuri botez de care societatea noastră ţine cont, atât pentru startul copilului în viaţă, cât şi pentru spectaculosul botezului în sine şi a petrecerii.

La un botez se împletesc tradiţii şi obiceiuri botez care mai de care mai deosebite, noi sau venite din îndepărtate timpuri,  aprentate de specificul zonei, de înclinaţiile părinţilor şi naşilor spre misticism sau de părerile tuturor. Dacă în biserică, preotul este cel care dicteză toţi paşii ce vor fi urmaţi, odată ajunşi la locul petrecerii de botez, situaţia se schimbă, fiecare părinte alegând cum să puncteze mai bine creştinarea copilului.

Primul obicei de botez este cel al alegerii naşilor. Conform tradiţiei, naşii care au cununat părinţii în biserică, vor boteza şi copilul. Naşii au  de acum rolul de părinte spiritual, veghind la buna creştere şi dezvoltare a copilului, stându-i alături  cu sfaturi şi ajutor,  păstrând echilibrul familiei.

Obiceiuri botez vechi nu permiteau mamei să participe la slujba de botez. Mama se afla încă în perioada în care se considera că nu este potrivit a intra în biserică, fiind pătată. Aceste obiceiuri  botez s-au schimbat, mama căreia i s-a săvârşit molifta celor 40 de zile de la naştere, putând intra în biserică, însă nu  mai devreme de cele 40 de zile.

Naşii mergeau la casa copilului, îl luau şi plecau spre biserică. Acest obicei se păstrează şi astăzi, chai dacă mama va participa şi ea la slujbă. Simbolistic, naşa este cea care trebuie să poarte copilul spre biserică, şi tot ea să îl readucă acasă.

Săvârşirea sfintei  taine impune anumite obiceiuri botez.

Naşii sunt cei care se vor ocupa de procurarea tuturor lucrurilor-simbol de care preotul va avea nevoie pe parcursul slujbei  pentru botezarea copilului. Lumânarea de botez reprezintă lumina din sufletul celui botezat. Lumânarea va fi îmbogăţită, ataşându-i-se flori simbolice care aduc noroc, dezleagă şi atrag protecţia divină.  Lumânarea va arde pe timpul slujbei, ulterior fiind păstrată şi aprinsă ori de câte ori copilul trece prin perioade mai dificile, sau doar pentru mulţumire.

Simbolică este şi faşa, panglica pe care naşa o pregăteşte. Acesta nu trebuie să fie nici prea lungă, nici prea scurtă, şi să fie adaptată simbolului cromatic. Fie va fi aleasă albă, simbolul purităţii, fie albastră pentru băieţi şi roz pentru fete,  Faşa va fi păstrătă după botez, mama ataşând-o la pătuţul bebeluşului.

Simbolul înfăşatului pruncului după botez, este reprezentat de pânza albă, netivită, în care naşa sau naşul vor prinde copilul. Obiceiuri botez diferă atunci când este vorba despre lungimea pânzei, dar nu trebuie să fie mai mică de doi metri şi trabuie intervenit asupra ei cu nicio cusătură.

Miruirea şi împărtăşania copilului vor fi făcute de către preot, iar  naşii ar trebui să aducă la biserică ulei şi vin, care vor rămâne bisericii în scopul efectuării acestor ritualuri. Uleiul reprezintă mirul, iar vinul împărtăşania.

Tot obiceiuri botez spun că naşii vor aduce o sticlă micuţă  cu ulei, care pe timpul slujbei va căpăta simbolul mirului şi va fi luat acasă după slujbă, repezentând mirul de la botez, cu care mama îşi va mirui copilul.

Argintul reprezintă puritatea şi purificarea. Naşii vor dărui celui mic o cruciuliţă din argint, pe care o vor pune la gâtul copilului la finalul slujbei, iar pentru cei care le-au fost alături vor pregăti mărturii, cruciuliţe mici din argint, ca dovadă că cei prezenţi au asistat la creştinarea copilului.

Odată creştinat, copilul este dat de către preot, naşei. Aceasta în primeşte în pânza de botez, iar după săvârşirea miruirii şi împărtăşirii de către preot, copilul va fi îmbrăcat în haine noi. Vechile obiceiuri botez nu permiteau mamei să intre în biserică. Aceasta îşi aştepta copilul acasă, unde naşa revenea cu el creştinat, se aşeza în pragul casei şi îl înmâna mamei, spunând formula: „Mi-ai dat un păgân, îţi dau un creştin”. Mama îngenunchea, săruta mâna naşei şi îşi primea copilul creştin. Formula se păstrează şi astăzi, diferind doar locul unde se aplică.

Obiceiuri botez ce urmează slujbei, sunt din ce în ce mai mult influenţate de nou. Petrecerile de botez sunt din ce în ce mai somptuoase, ca dovadă a bucuriei marelui eveniment la care vor participa toţi cei apropiaţi familiei.

Obiceiuri botez spun că fiecare invitat trebuie să aducă daruri celui mic, asigurându-i o viaţă bogată şi liniştită, astfel luând naştere obiceiul cutiuţei  pentru daruri şi bani care va însoţi întreaga petrecere.

Părinţii oferă la rândul lor invitaţilor posibilitatea de a petrece împreună, cu  meniuri variate, muzică, dans, antren şi voie-bună.

Petrecerea de botez este plină de obiceiuri şi superstiţii. Nimeni nu are voie să sărute micuţul abia creştinat, pentru a nu-i lua din sfânta taină. Deşi micuţ şi delicat, copilul va lua parte la toată petrecerea, pentru a se bucura de o viaţă plină de bucurie şi veselie, mamele şi naşele preferând să ia micuţul în braţe şi chiar  să danseze cu el.

Obicei străvechi şi extrem de important, ritualul ursitoarelor nu este deloc de neglijat. Iniţial,  acesta are loc imediat ce micuţul s-a născut. O rudă feminină a copilului pregăteşte în casa în care va fi adus copilul câteva simboluri: bani de argint, o pâinică, boabe de grâu, petale de flori sau alte elemente simbolice. Ulterior, invocă  ursitoarele pentru ca aceste să vină şi  să „ursească” soarta copilului ce abia s-a născut, urându-i sănătate, bucurie, belşug şi iubire.

Noul şi-a pus  ampreta şi asupra acestui ritual, părinţii şi naşii alegând să se   desfăşoare la petrecerea de botez, apelând la persoane tinere care,  în versuri plăcut meşteşugite încep să ureze copilului de sănătate, belşug, linişte şi iubire. Este un act spectaculos, comercial, extrem de apreciat de oaspeţii mari şi mici,  dar cu rădăcini adânci în tradiţia poporului nostru.

Tot ca obiceiuri botez poate fi catalogat şi momentul tortului. Tortul de botez este întotdeauna extrem de spectaculos şi vesel, specific momentului minunat la care va fi vedetă.

Deşi obosit, micuţul va lua neapărat parte la momentul tăierii tortului, fiind prima lui prăjiturică personalizată, din care însă nu va mânca, dar o va dărui cu drag tuturor celor care au ales să le fie aproape într-un moment atât de important, lui şi fericiţilor părinţi.

Obicei de botez este şi acela prin care părinţii copilului vor dărui naşilor un cadou simbolic, drept mulţumire pentru creştinarea copilului lor.  Fie o bijuterie, fie o icoană, darul va sta mărturie în timp pentru momentul creştinării ce abia a avut loc.

Botezul  presupune  tradiţii  şi obiceiuri  aprentate de specificul zonelor sau  de tendinţele  părinţilor şi naşilor spre misticism.  Preotul este cel care dicteză toţi paşii ce vor fi urmaţi pe timpul slujbei, însă odată ajunşi la locul petrecerii de botez, părinţii aleg  cum să puncteze mai bine creştinarea copilului, apelând la obiceiuri botez care i se par mai interesante, mai expresive şi mai relevante.

Rolul nașilor în viața copilului

Nașii  își asumă un rol important în viața spirituală a unui copil pe care l-a ținut în brațe la taina botezului. Părinții copilului care va fi botezat aleg o nașă sau un naș pentru a reprezenta copilul care nu poate răspunde în timpul ceremoniei botezului. A fi o naș nu […] mai mult »